Mulți părinți presupun că școala redactează un plan doar după un diagnostic formal. Nu este așa. Criteriul este funcțional: are nevoie acest copil, în ciuda unei predări bune, de ceva în plus sau diferit ca să progreseze? Dacă da, un plan este potrivit, indiferent dacă există deja o etichetă diagnostică.
Totuși, anumite profiluri justifică aproape întotdeauna un plan și este util să știi cum arată ele din afară. Această listă nu este exhaustivă și nu reprezintă un instrument de diagnostic.
Tulburările specifice de învățare
ADHD și dificultățile funcțiilor executive
Nu este vorba doar de copilul vizibil agitat. Forma predominant neatentă (pierde firul instrucțiunilor, începe târziu, uită materialele, predă lucrări corecte, dar neterminate) este ușor de confundat cu neglijența. Dificultățile funcțiilor executive apar și fără ADHD, în special după o leziune cerebrală timpurie sau la copiii născuți mult prematur. Vestea bună este că răspund bine la sprijin structural: liste de verificare, sarcini împărțite în pași, instrucțiuni scrise, cronometre vizibile.
Autismul
Elevii autiști cu rezultate academice bune au, de foarte multe ori, nevoie de un plan, chiar dacă notele sunt bune. Dificultatea stă în timpul nestructurat, în trecerile de la o activitate la alta, în lucrul în grup, în încărcarea senzorială și în oboseala de a se „masca” toată ziua. Un plan pentru un astfel de elev poate să nu aibă niciun obiectiv academic și să fie, totuși, cel mai important document din dosarul lui.
Tulburarea de dezvoltare a limbajului
Este cea mai puțin recunoscută dintre toate. Un copil poate fi sociabil și poate părea fluent, deși înțelege mult mai puțin din lecție decât presupun cei din jur. Într-o școală cu predare în engleză din București, lucrurile se complică și mai mult, pentru că o tulburare reală de limbaj este confundată cu „încă învață engleza”, uneori ani la rând. Diferența dintre cele două se poate măsura și este extrem de importantă.
Viteza de procesare lentă, fără alte dificultăți
Unii copii au raționamentul și achizițiile școlare perfect în regulă, dar procesează lent informația de rutină. Știu materia și nu termină niciodată lucrarea. Timpul curge mai încet pentru ei. Aceasta nu este o tulburare de învățare și nu necesită terapie, ci timp suplimentar și mai puțin copiat. Este unul dintre cazurile cele mai clare în care măsurile de acomodare schimbă rezultatele unui copil peste noapte.
- —Anxietatea sau dispoziția scăzută, atunci când afectează prezența la școală, participarea sau examenele.
- —Tulburarea de coordonare motorie, atunci când afectează scrisul, sportul și materiile practice.
- —Dificultățile de procesare senzorială, deficiențele de auz sau de vedere.
- —Epilepsia, bolile cronice sau un istoric de traumatism cranian, atunci când oboseala și memoria sunt afectate.
- —Potențialul intelectual ridicat cu profil neuniform. Un copil cu adevărat supradotat poate fi, în același timp, dislexic și, de regulă, nu i se acoperă niciuna dintre cele două nevoi.
Dacă copilul tău are nevoie de altceva ca să învețe ce învață toți ceilalți, are nevoie de un plan. Rolul evaluării este să spună exact ce este acel „altceva”. Dacă recunoști mai multe dintre semnele de mai sus, o evaluare psihologică poate arăta care este cauza reală.