Monica Bolocan, psiholog

Ce este evaluarea psihoeducaționalăși la ce folosește?

8 minute de lectură

Întâlnesc destul de des părinți care îmi spun: „E un copil deștept, dar notele nu arată asta.” Evaluarea psihoeducațională este cea pe care școlile o înțeleg cel mai bine, pentru că scopul ei este chiar acela de a schimba ce se întâmplă la clasă. Pune o întrebare îngustă și practică: având în vedere tot ce poate acest copil, de ce sunt rezultatele lui școlare acolo unde sunt și ce ar trebui schimbat în felul în care este învățat?

Ce măsoară, de fapt?

Aproape orice evaluare psihoeducațională măsoară trei lucruri și apoi analizează relația dintre ele. Iată care sunt:

01Abilitățile cognitiveCum raționează copilul cu ajutorul cuvintelor, al materialului vizual și al tiparelor; cât poate ține în minte în același timp; cât de repede procesează informația de rutină. Pentru copiii de vârstă școlară se folosește, de obicei, WISC-V.
02Achizițiile școlareCitirea cuvintelor, fluența și înțelegerea textului, scrierea corectă, exprimarea scrisă, operațiile numerice și raționamentul matematic, măsurate individual și comparate cu norme de vârstă (cu WIAT-III sau WRAT5).
03Abilitățile care stau la bazăConștiința fonologică (capacitatea de a auzi și de a manipula sunetele din cuvinte), denumirea rapidă, memoria verbală și vizuală, atenția și funcțiile executive, precum planificarea și automonitorizarea. Acestea sunt „mecanismele” învățării și, de obicei, aici se vede o tulburare specifică de învățare.Lucrurile interesante apar în discrepanțe. Spre exemplu, un copil cu raționament verbal puternic și procesare fonologică foarte slabă are un profil dislexic ușor de recunoscut. Un copil cu scoruri uniform bune, dar cu viteza de procesare la percentila 5, nu are o tulburare de învățare. Are o problemă de timp, iar timpul suplimentar la examene îi va transforma rezultatele.

La ce folosește?

Iată cele patru utilizări, în ordinea crescătoare a frecvenței cu care le pomenesc părinții:

  • —Înlocuiește „e leneș” cu o descriere corectă a unei dificultăți specifice. Doar acest lucru schimbă deja felul în care se poartă profesorii (și copilul însuși).
  • —Îi dă profesorului instrucțiuni concrete: să predea vocabularul înainte de lecție, să accepte lucrări tastate, să împartă sarcinile în pași mici, să verifice înțelegerea în loc să o presupună.
  • —Stă la baza planului educațional personalizat. Raportul oferă profilul și obiectivele în jurul cărora echipa SEN scrie planul.
  • —Susține cererea de măsuri de acomodare. Este dovada formală cerută de IB, Cambridge International, Pearson Edexcel și AQA pentru timp suplimentar, cititor, scrib sau sală separată, conform ghidurilor JCQ și SASC în vigoare.

De ce contează limba în care se face evaluarea?

Dacă copilul tău învață, citește și va da examene în limba engleză, trebuie evaluat în engleză și comparat cu norme pentru vorbitorii de engleză. Traducerea unei probe de citire îi anulează, practic, scopul: proba măsoară chiar mecanismele ortografiei engleze. Un raport bazat pe materiale traduse sau pe norme pentru limba română este greu de interpretat, iar școlile internaționale și comisiile de examinare au dreptate să fie prudente.

Când este momentul potrivit?

Mai devreme decât cred cei mai mulți părinți. Din clasa a II-a sau a III-a, o dificultate de citire sau de calcul poate fi măsurată și, mai important, răspunde încă foarte bine la intervenție. Dacă aștepți până în anul examenului final, evaluarea ajunge ca un act pentru dosar, nu ca un plan de predare. Mai mult, înseamnă câțiva ani în care copilul a ajuns la concluzia (greșită!) că el este problema. Dacă școala a semnalat o îngrijorare sau dacă ai același gând insistent de două semestre, este suficient de devreme.

Nu uita

Evaluarea psihoeducațională explică distanța dintre ce poate copilul și rezultatele lui școlare și transformă această explicație în lucruri pe care profesorii le pot face chiar de luni. A cere o părere avizată nu doare și nu strică, și poate face diferența pentru copilul tău.